Baza legală

Reguli noi: de la 1 februarie 2013, părțile litigante sunt obligate să participe la ședința de informare Ulterior intării în vigoare a noului Cod Civil s-a simțit nevoia completării reformei cu cea din sistemul de soluționare alternativă a confictelor ca urmare a numărului mare de dosare care grevează instanțele judecătorești, multe dintre ele judecându-se în procedură necontencioasă, dar durata lungă a soluționării lor creează costuri suplimentare pentru toate părțile implicate. De aceea, prin Legea nr. 115/2012 pentru modificarea și completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator au fost aduse o serie de modificări și completări Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, care au fost întărite prin OUG nr.90/2012, cu efecte începând de la data de 1 octombrie 2012, respectiv 9 ianuarie 2013, având în vedere data intrării în vigoare a noului Cod de Procedură Civilă (1 februarie 2013). Potrivit OUG nr.90/2012, apărută în Monitorul Oficial nr. 878 din 21 decembrie 2012: începând cu 1 februarie 2013 „dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanşarea unui proces în faţa instanţelor competente, în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum şi în alte materii, în condiţiile prevăzute de lege. Instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest scop, pentru următoarele litigii: a) în domeniul protecției consumatorilor, când consumatorul invocă existența unui prejudiciu, ca urmare a achiziționarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanțiilor acordate, a existenței unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori și operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevezute în legislația națională sau a Uniunii Europene în domeniul protecției consumatorilor; b) în materia dreptului familiei, în cazul neînțelegerilor dintre soți privitoare la: continuarea casatoriei; partajul de bunuri comune; exercitiul drepturilor părintești; stabilirea domiciliului copiilor; contribuția părților la întreținerea copiilor; orice alte neînțelegeri care apar în raporturile dintre soți cu privire la drepturile de care ei pot dispune potrivit legii; c) în domeniul litigiilor privind posesia, granițuirea, strămutarea de hotare, precum și în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate; d) în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevazută o altă procedură; e) în litigiile de muncă izvorate din încheierea, executarea și încetarea contractelor individuale de muncă; f) în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art.1.013-1.024 sau la cea prevăzută la art.1.025-1.032 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; g) în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală, după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, iar victima îşi exprimă consimţământul de a participa la şedinţa de informare împreună cu făptuitorul; dacă victima refuză să participe împreună cu făptuitorul, şedinţa de informare se desfăşoară separat. Dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părţi refuză în scris participarea la şedinţa de informare, nu răspunde invitaţiei prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru şedinţa de informare, se întocmeşte un proces-verbal, care se depune la dosarul instanţei. Procedura de informare, incluzând şi formalităţile pentru convocarea părţilor, nu poate depăşi 15 zile calendaristice. Părțile pot participa separat la informare. Prevederile art.2.532 pct.7 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, sunt aplicabile în mod corespunzător. Acceptarea participării sau participarea la şedinţa de informare nu constituie o recunoaştere a dreptului ce ar face obiectul litigiului şi nu întrerupe cursul prescripţiei. În cazul în care litigiul a fost soluţionat pe calea medierii, instanţa va pronunţa, la cererea părţilor, cu respectarea condiţiilor legale, o hotărâre, dispoziţiile art. 438-441 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aplicându-se în mod corespunzător.

Principii generale

Libertatea părților de a recurge la mediere și de a lua o decizie

Mediatorul are obligația de a se asigura că părțile au recurs la procedura de mediere în mod voluntar, în cunoștință de cauză și fără a fi constrânse;

Nediscriminarea

Mediatorul nu va refuza activitatea de mediere și nu o va exercita la standarde inferioare din motive ce țin de rasă,culoare, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau origine socială a părților;

Independența, neutralitatea și imparțialitatea mediatorului

Mediatorul trebuie să fie independent, neutru față de dispute și de părți și să conducă procesul de mediere într-un mod imparțial;

Încrederea și integritatea morală

Relația dintre mediator și părți se bazează pe încredere, având la bază cinstea, probitatea, spiritul de dreptate și sinceritatea mediatorului;

Secretul profesional - confidențialitatea

Mediatorul este depozitarul secretelor părților implicate în procedura medierii și destinatarul comunicărilor de natură confidențială;

Conflictul de interese

Mediatorul va face cunoscute toate conflictele de interse potențiale sau existente de care este, în mod rezonabil, conștient;

Stabilirea onorariilor

Mediatorul trebuie să informeze părțile cu privire la onorariu;

Directiva 2008-52-CE
Legea 192 din 2006 actualizata

Închiderea procedurii de mediere

ART.56 din Legea 192/2006

1.Procedura de mediere se inchide, după caz:

  • prin încheierea unei înțelegeri între părți în urma soluționării conflictului;
  • prin constatarea de către mediator a eșuării medierii;
  • prin depunerea contractului de mediere de către una dintre părți;

2.În cazul în care părțile au încheiat numai o înțelegere parțială, precum și în cazurile la alin.(1) lit.b și c, orice parte se poate adresa instanței judecătorești sau arbitrale competente;

ART.58

Când părțile aflate în conflict au ajuns la o înțelegere, se poate redacta un ACORD SCRIS, care va cuprinde toate clauzele consimțite de acestea și care are valoarea unui înscris sub semnătură privată. De regulă acordul este redactat de către mediator, cu excepția situațiilor în care părțile și mediatorul convin altfel;

ART.59

Înțelegerea părților poate fi supusă autentificării notarului public ori, după caz, încuvințării instanței de judecată, în condițiile prevăzute la art.63;

ART.63

(1) În cazul în care conflictul a fost soluționat pe calea MEDIERII, instanța va pronunța, la cererea părților, o hotărâre, potrivit dispozițiilor art.271 din Codul de procedură civilă;